Category: 
March 5, 2008
Imi amintesc ca scriam acum cativa ani, tot in aceeasi perioada, ca as prefera sa mi se canta Marsul funebru al lui Chopin, ca e o rusine sa fii premiat. Doar asa poti vedea ce decazut esti. Dar ce se intampla cand nu mai esti premiat ? Sau cand pur simplu incetezi sa mai participi ?
Imi amintesc de limonada cu care ma astepta mama acasa dupa fiecare olimpiada si de ghioceii pe care mi’i cumpara ca sa’mi poarte noroc.
Imi amintesc de plimbarile repetate pe care le faceam pana la scoala in asteptarea rezultatelor.
Imi amintesc si acum de telefonul primit intr’a opta, de ziua mea, cu vestea ca ma duc la mate. Nu stiu daca am mai simtit vreodata de atunci o fericire de copil atat de intensa incat nu ma puteam opri din plans.
Imi amintesc de Brasovul meu iubit, de sucevenii mei de la Lugoj, de nebunia de la Deva, imi amintesc cu drag pana si de Paco pe care l’am urat atat de mult.. Si poate ne mai reunim si noi .. Cand vine Relu din « armata », cand Simona se hotaraste sa treaca prin Buzau (ca sa’i cumpar o albinuta bondarului), lui Tav sa nu i se mai faca somn cand e sa iesim, iar David sa nu mai invete atat.
Popularity: 38% [?]
Horaayy..there are 3 comment(s) for me so far ;)
Daca stii ce dor imi e de mate si de olimpiade
De ce crezi ca am venit anul trecut la Pitesti? De atmosfera aia de la deschidere, de la concursuri.
Imi e dor de noptile pierdute prin Brasov, Deva, Bistrita, Iasi.
Dar ce conteaza din toate concursurile astea e ca am ramas cu niste prieteni pe care o sa-i revad de fiecare data cu cea mai MARE placere, care stiu ca nu o sa ma dezamageasca niciodata!
La multi ani Elena
Ce frumos era!…mi-ai trezit muuulte amintiri (clatitele alea bune de la Deva de langa liceu, bataia cu apa de la Brasov, drumul ala “usor” pana la Cetatea Devei, noptile cand ne plimbam prin oras, sau stateam amandoua in poarta la fotbal). Mi-e dooooooor! Anul acela ne-a adus cele mai frumoase clipe petrecute la concursuri!
Si Simona mai vine pe la Buzau
Mi-ar placea sa mai am ocazia sa te ascult vorbind la telefon pana dimineata despre nu stiu ce teza la istorie, sa-l rugam pe Razvan sa ne stinga si noua lumina, sa rad cu gura pana la urechi cand “niste” baieti simpatici te dau jos din pat cu tot cu saltea,…si lista poate continua.
Si totusi trebuie sa traim ziua de azi.
Succes!
ce vremuri frumoase! trebuie sa recunosc ca olimpiada de la Deva a fost probabil cea mai frumoasa din cate am participat! toata distractia si nebunia aia, au ramas cu siguranta intiparite in mintea fiecaruia dintre noi! desi acele vremuri sunt de mult apuse, nu pot spune ca nu am ramas cu nimic in urma lor, ci din contra pot spune ca am ramas cu niste prieteni foarte buni pe care te poti baza la nevoie si cu care sa iesi in oras oricand si sa uiti cum trece timpul cand te afli in prezenta lor!
tie personal iti urez mult succes si numai bine, si sa intri la facultate acolo unde ti-ai propus!
poza este foarte tare :)…imi aminteste de ultima noastra intalnire! sper sa realizam cat de curand una noua!